duminică, 20 iulie 2014

#Recenzie: TFIOS

          Voi face o recenzie mai speciala. Atat pentru o carte, cat si pentru filmul facut dupa ea.
           The Fault in Our Stars deci.... Sau "Sub aceeasi stea", cum au tradus si adaptat in mod inteligent oamenii.
             Avand in vedere faptul ca filmul este in mare exact ca in carte, iar cartea povesteste mai multe detalii, voi vorbi practic doar despre carte, iar despre film va voi mentiona cateva chestii legat de personaje.
               Mi-am luat cartea in engleza, chiar daca era mai scumpa, pentru ca vazusem filmul inainte si we heart it era plin cu citate subliniate din carte asa ca am vrut sa citesc originalul, si nu o traducere ieftina.
                Prin urmare, cartea The Fault in Our Stars scrisa de John Green povesteste o intamplare ai carei personaje principale sunt Hazel Grace Lancaster (16 ani) si Augustus Waters (17 ani), niste tineri care au parte de o poveste de dragoste uimitoare, superba, care are totusi un inconvenient major: amandoi sunt bolnavi de cancer. Lui Hazel nu ii functioneaza un plaman si, desi nu mai are sanse sa scape de cancer, cu ajutorul unui experiment in cadrul careia primeste oxigen de la un container special pe care il cara mereu dupa ea, poate sa mai traiasca un timp.
              Augustus a ramas cu un picior amputat de la genunchi atunci cand tumoarea lui incepea sa se extinda, insa de atunci a cam ramas fara celule canceroase.
                Atunci cand Augustus isi foloseste singura dorinta de la "fabrica de dorinte pentru copii pe moarte" pentru a o ajuta pe Hazel sa isi intalneasca scriitorul preferat in Amsterdam, lucrurile devin mai intense.
                Tinerii isi marturisesc dragostea unul fata de celalalt, scriitorul pe care il idolatriza Hazel se dovedeste a fi un betiv nebun, iar lui Augustus ii revenise cancerul si urma sa moara in scurt timp.
                  Nu o sa va destainui toate amanuntele insa in final, Augustus moare.
                  Este o poveste foarte trista, dar superba. Adica, si mie mi-a cam sunat a film de sinucigasi cu blonavi si chestii dar nu e deloc asa: Augustus Waters isi pastreaza umorul pana la capat si chiar daca sunt amandoi condamnati, raman adolescenti pana la final si deci nu are cum sa fie totul chiar asa de trist... Asta desigur, pana moare Augustus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu